Sebi's adventures

Venind de la serviciu,  am aflat de la Toto ca Sebi a mancat un pic de friptura amestecata cu iaurt si biscuiti, ca de obicei, dar nu prea multa. Drept care, am zis sa incerc sa ii mai dau si eu.

Sebi nu a vrut bucatele de friptura, asa ca l-am servit cu branza. Branza fiind sarata, a respins-o si pe ea. Vazand insa, pe farfurie, ca singurele variante erau friptura si branza, s-a hotarat sa mai incerce o data branza. A mancat cateva bucatele de branza alternate cu friptura, dar tot insuficient. M-am gandit sa nu il fortez si am mers la joaca in camera de zi.

S-a apropiat ora de somn, fara ca Sebi sa mai primeasca ceva de mancare, si el s-a dus singur in bucatarie. Ma asteptam sa aud, ca de obicei, sertarele trase si, neauzind nimic, m-am dus sa vad ce face Sebi. Spre surprinderea mea, l-am gasit in mijlocul bucatariei cu o bucata mare de friptura in mana, din care musca cu spor.

Trebuind sa il culc, i-am pregatit si laptele de seara, pe care l-am pus pe masa, pentru a-l lasa sa continue sa manance friptura. La un moment dat, Sebi a remarcat laptele, a intins mana spre el si mi-a spus “bape – bape”. Am luat biberonul si i l-am intins, fara a-i lua friptura din mana. Sebi a inceput sa bea din lapte, facand mici pauze pentru a mai musca din bucata de friptura. Cand a considerat ca aceasta i-a ajuns, s-a dus singurel si a pus restul pe masa. Apoi a terminat de baut laptele si a adormit exact cand s-a terminat biberonul.

In concluzie, daca ii e foame, stie sa caute (inca nu cere).

Tati asta e un sadic. A zis ca ii da piticului budinca si i-a dat o lingurita, dar apoi, cand a vazut ca ala mic da de gust, i-a intins lingurita goala. Si da-i-o asa fara nimic, si piticul tot lingea in gol, si fa-te ca i-o iei si i-o intinzi din nou, si piticul tot lingea in gol si o musca… Iar daca tati mai zabovea cu lingurita in aer, piticul ii tragea mana inspre el, ca sa ajunga la lingurita. Si tot asa…pana cand piticul s-a desteptat si, spre surprinderea noastra,  i-a impins mana lui Tati catre ceasca de budinca, pentru ca Tati sa umple lingurita.

Mama are grija de el toata ziulica. Mama il spala,  il schimba, Mama ii da Vigantol, vitamina C si tot ce mai trebuie sa ia. Tot Mama ii citeste, ii pune muzica, il invata sa danseze si il scoate la plimbare. Si tot Mama ii gateste, ii canta si il distreaza ca sa manance si ii face prajiturele.

Si atunci, cum sa nu zica baiatul de o mie de ori…. TATA?

Acum un an, pe 27 februarie, intram in biserica pagan. Eram mic, rotofei si aratam a ciobanas. Am iesit tot mic si rotofei, dar cu doua deosebiri: cu noua mea caciula, aratam ca Elroy Jetson. Si, mult mai important, devenisem crestin.

Va poftesc sa vedeti cum a avut loc transformarea, surprinsa pe camera de nenea Dragos (www.dragosnacu.ro):

De luni bune incoace, baiatul nostru tot isi trage de carliontii din spate, doar-doar i-o mai creste parul. Rezultatele intarzie sa apara, dar chiar si putinul lui par a fost suficient ca sa ii luam motul.

La evenimentul mult-asteptat, baietusului i s-au infatisat pe tava: o seringa (Mami si-l imagina doctor), o carte, o surubelnita, o carte de joc, o pensula, bani, un inel, un elicopter (poate voia sa ajunga pilot), o lingura de lemn (sau bucatar) si un pahar cu vin. Daca au mai fost si altele, sa ne fie cu iertare – desi n-am baut vinul, tot le-am uitat.

Intrucat mititelul era obosit la momentul alegerii, nu a stat prea mult pe ganduri. Mai intai s-a infipt in bani, apoi a luat inelul  si apoi pensula. La bani a fost bucurie generala. La inel, nu a fost chiar o surpriza, pentru ca sesizasem deja ca e o cotofana mica. Cat despre pensula, era tot de asteptat, avand in vedere placerea cu care face pictura pe plastic, pictura textila si bodypainting cu mancarea.

Asteptam primele desene pe peretii casei ca sa vedem daca se confirma talentul.

Tinand cont de faptul ca Piticul sterge tot holul hotelului cu manutele, de obicei nu e prea curat. Chiar si dupa ce il spal pe maini, se intampla deseori ca, la cateva minute, sa il gasesc bagandu-si in gura o scama proaspat culeasa de pe jos. La cat de mult si-a supt el degetele dupa ce a sters podelele cu ele, cu siguranta a dobandit o rezistenta de fier in fata bacteriilor.

Dar Mami? O fi si ea la fel de rezistenta? Tot ce stim este ca, vrand-nevrand, a inceput sa isi consolideze zidul de anticorpi. Acum, ca Sebi e baiat mare, ofera si el de mancare; apuca un biscuite sau o felie de clementina in mana si le duce la gura lui Mami. Si Mami… poate ea sa faca altceva decat sa muste din ele? Cum altfel ar putea sa ii dea un exemplu copilului, ca sa manance si el la randul lui?

Am fost baiat cuminte anul asta (chiar s-a implinit bine anul), asa ca a venit Mosul si pe la mine cu un cadou. Auzind ca eu incerc sa merg, dar nu toata mobila vrea sa se deplaseze o data cu mine, mi-a adus o masinuta pe care o imping prin casa. Tati zice ca o va transforma in masinuta cand nu voi mai avea nevoie de sprijin la mers.

Cand vine vorba de valize, pot sa fac cel putin doua lucruri:

1) pot sa dorm ca o valiza in gara – oricand, in orice pozitie;

Dorm

2) pot sa imping valiza, pentru ca, dupa cum stiti, am facut deja primii pasi….

Sebi a implinit 1 an pe 4 noiembrie si l-am serbat la hotel.

Am facut un tort de bezea cu ciocolata si niste negrese si i-am invitat pe angajatii hotelului sa ii cante “Joyeux anniversaire” si sa se infrupte din dulciuri. Dat fiind ca se aflau in afara exercitiului functiunii, ei s-au intimidat putin si nu prea au reusit sa tina linia melodica. Interpretarea ar fi putut atinge niste culmi mai inalte…insa faptul ca era inconjurat de atatia oameni mari care, evident, cantau pentru el, l-a lasat pe Sebi mut de uimire.

Aici se obisnuieste sa i se dea copilului o lingura de lemn cu care sa stinga lumanarea de pe tort. Noi nu am avut de lemn, asa ca i-am dat una de metal. In plus, l-am ajutat, pentru ca, de atata emotie, si-a uitat rolul in cadrul ceremoniei. In schimb, a fost pe faza cand a venit vremea sa desfaca un cadou.

Carevasazica, o fi baiatul impresionabil cand i se acorda atentie, dar, cand vine vorba de vanatoare de comori, nimic nu ii mai sta in cale.

In urma cu o luna si ceva, intr-un weekend de toamna mai calduros ca vara, Sebi s-a revazut cu verisorii lui – Remi si Andre. Am avut cateva zile si nopti pline de aventuri.

Sambata, ne-am plimbat prin Chevreuse, un orasel foarte frumos din apropierea Palaiseau-ului. Am vazut podete cu flori de o parte si de alta, un cer inalt si senin, niste culori pline de viata si am descoperit niste ciuperci ciudate. Poate mancam data viitoare la Ioana, pentru ca nu ne incumetam sa culegem singuri.

Duminica, am mers in Paris la Musee du Quai Branly si am vazut diverse obiecte de cult apartinand unor civilizatii stravechi. Tobe, altare, masti funerare…Pentru noi a fost foarte interesant, pentru Sebi mai putin. Din fericire pentru el, ne-am intalnit cu Alina, colega de serviciu cu Tati care lucreaza timp de un an in Paris, si Alina l-a rasfatat pe Sebi cu multe imbratisari si o jucarie.

Dar nici noptile nu au fost de colo, gratie copiilor.

In prima seara, Sebi mesteca de zor o capsa deschisa culeasa de pe covor. Din intamplare, am vazut capatul liber al capsei atarnandu-i la coltul gurii, asa ca am reusit sa o scot la timp. Cu vaiete insa, pentru ca i-am rapit comoara.

Apoi, in ambele nopti ne-a trezit o voce subtirica, dar persistenta in disperarea ei tipand “Papa, pipi”. Era Andre, care astepta mic si chircit in patutul lui, cu ochii inchisi, sa fie dus la WC. Preview, probabil, pentru zilele in care Sebi va cere acelasi lucru.